Indragise camasa alba inca de pe vremea cursurilor universitare. Nu pentru ca era ceruta ca tinuta, ci mai ales pentru ca o facea sa se simta cu un pas inaintea celorlati: isi asuma cine vroia sa devina. Camasa alba devenise cu timpul marca ei: asa cum unii barbati isi tin ceasurile stranse pe o noptiera si le poarta indiferent de ocazie, asa cum frantuzoaicele indeasa in hol o colectie impresionanta de esarfe, asa EA era colectionara de camasi albe.

In viata ei, camasa alba a capatat un rol foarte important, mai ales dupa ce a inteles ca poate fi recunoscuta starea ei dupa modelul purtat si ca nu ar mai fi trebuit sa exprime in cuvinte ceea ce se putea citi pe camasa ei alba ca pe o coala alba, proaspat scrisa. O purta aproape fara intrerupere si cand lumea devenise curioasa de acest obicei, obisnuia sa se scuze: “ am avut examen”, “ am avut o intalnire importanta”, “ am vrut sa ma vad cu El si sa-I impun o mica si fina bariera”, “ am fost sa platesc o amenda si vroiam sa fiu cat mai neutra”,” am facut fotografia pentru buletin si aveam nevoie de ceva deschis care sa ma lumineze la fata”…O purta ca pe un halat, ca pe un cocon, ca pe un gard, ca pe un strat…ceva in spatele careia avea senzatia ca ascunde ceva pur, ceea ce ramasese pur in ea.

Gustul ei pentru camasa alba fusese inspirat, in multe cazuri, de reviste. Povestea camasilor albe insa, demonstreaza o data in plus, ca nimic nu este inutil si ca de oriunde poti lua o idee si pleca cu ea mai departe. Pentru tot restul vietii. Da, de imitat, imita, insa ea acorda camasii albe un continut mai adanc- camasa ei alba nu era doar o camasa alba, era un perete pe care se scria in fiecare zi un gand. Cu fiecare camasa alba cu care aparea, cu cat croiul era mai sofisticat, materialul mai apretat, butonii mai numerosi sau diferit plasati fata de axa corecta, cu atat ea aparea ca o favorizata a soartei…In fond, numai un om care isi permite poate colectiona dintr-o singura categorie atatea modele si produse! Parea in fata lumii ca fiind avantajata in fata Fortunei, parea ca face parte din categoria de indivizi norocosi.

In casnicia ei a purtat acest subiect: subiectul camasii albe. De ce atatea camasi albe? De ce atatea vesminte? De ce?

Pentru ca fiecare zi este o alta zi si in fiecare zi acel om are alta stare si fiecare stare merita alt aluat. Si pentru ca este vorba despre EA. Ea merita sa se exprime cum vrea si camasa ei alba este un limbaj. Este marota ei.

Se apucase de calarie. A reusit sa poarte o camasa alba stramta, de poplin pe sub jacketa. A vrut sa-si seduca barbatul, a gasit acea camasa mai lunga, larga, de matase. A fost la sedinta cu copiii: a purtat o camasa cu rever classic masculin. Iar cand a fost sa-si dea demisia? A ales acea camasa perfect intinsa pe piept si cu butoni imbracati,aliniati in sir indian pe sira spinarii, inchisi pe spate. Era rapitoare…

De ce Ea si camasa ei alba?

Pentru ca nu orice personalitate are darul de a uimi prin atata simplitate.