I REALLY NEED SOME WRINKLES

Am vazut aseara “The Armstrong Lie” si inca o data m-a izbit gandul ca unii oameni sunt “a walking lie” si ca nimic din cea ce pare nu e... Exista un moment insa in viata cand ti se pune un astfel de titlu. De ce fac referire la acest caz si imi pasa? Pentru ca acesti pioni din viata noastra- vedetele, care au puterea sa devina vocali si exemple, te seduc continuu si ai senzatia ca merita sa ii admiri. Unii insa iti scot ochii cu prezenta lor ubicua si cu sfaturilor lor sfatoase. Cateodata nu sunt asa penibili si nu par atat de mincinosi si ii ierti. Una dintre problemele filmului este “ de ce trebuie sa-I admiram?” (pentru ca exista diferente intre ce e bine/ rau si intre adevar / minciuna,  frumos/ urat , artificial / natural pe care le invatam de mici si de ce totusi ne lasam sedusi la nesfarsit) si faptul ca din cauza acestor minciuni nu mai vedem adevarata valoare a individului, ceea ce l-a facut initial sa ajunga de fapt popular: talentul si nebunia, munca depusa, forta si vizunea,  compromisurile facute, sacrificiile.

 Asa este si cu frumusetea asta eterna si cu operatiile estetice si…cu imbatranirea nenaturala imbracata in stare de bine si disciplina si dieta.

(Te uiti la Meg Ryan si nu-ti mai aduci aminte de nici o comedie romantica.)

 A fost la un moment dat, pe facebook, un protest scris ai unei vedete autohtone, la adresa unui jurnalist austriac care a numit-o "old lady" pe ea insasi… o doamna care inca este young. Pentru ca maninca ce trebuie, nu bea, decat ce trebuie, traieste cu iubire multa si calatorii...un fel de basm preparat cu ganoderma lucidum.

Nu comentez nici scriitura, nici persoana, ea este doar catalizatorul acestui gand... de la ce varsta incetam sa mai recrutam complimente pentru fizicul nostru? ( si ne lasam pe noi insine sa iesim la suprafata propriei frumuseti?)

 Cat merita sa mintim, cand merita sa ne oprim si de la ce sa ne oprim cand consideram ca buletinul ne confisca viata…?

 Cred ca raspunsul ar trebui sa vina natural, dupa ce ai constientizat ca ti-ai implinit cel putin un vis important: ai facut o casa, ai plantat un pom, ai facut un copil, ai scris o carte, ai facut un marathon. Te-ai plantat, ai capatat radacini si ai rodit.

Si ai devenit persoana care ai vrut sa devii cand erai mic visand cu privirea pe pereti. Te-ai maturizat si ai facut pace cu tine.

 Apoi, urmeaza o lista de situatii penibile pe care o faci, in care fie te-ai pus tu sau ai vazut ca au trecut altii prin ele si simti ca deja “nu se mai cade”. Aplici constinent rusinea. Frica de penibil este o strategie sanatoasa. Nimeni nu vrea sa te vada tot pe tine cum te zbati ca o furnica, printre divorturi, munca si copii, ca batalia ta suprema este tot pentru frumusete, ca eforturile sunt aceleasi, fara ragaz, fara inteligenta, fara discretie, fara maturizarea cu care viata ar trebui sa vina la pachet pe masura ce dai ceasul inainte.

 Dupa ce ai terminat si cu aceasta lista si ti-ai asumat o mica foma de cenzura, trasezi ce crezi ca ti-a mai ramas de facut: lista de complimente pe care ti-ai dori sa o primesti si de la ce fel de oameni (ca sa conteze) si pe ce tema… Daca toata viata ai fost o persoana invidiata si admirata pentru aspectul tau fizic si cam atat (ghinion!) atunci va trebui sa duci o lunga munca de convingere cu tine insuti/ insati precum ca niciodata nu vei mai fi ce-ai fost si sa-ti alegi o tema noua pentru complimente. Inseamna profunzime.

 Buletinele noastre difera, dar cursul lucrurilor este acelasi…nu poti face copii cand esti old lady, cum nici nu poti fi intelept in adolescenta…si daca un journalist austriac, in cazul vedetei noastre, a observat ca pur si simplu ea este in momentul fizic al ofilirii dar face abuz de tinerete? Este oare problema lui?

 Unde este problema?!

Problema este strigatul dupa atentie combinat musai cu admiratie cerut prin tot felul de flif-flacuri, show-off, problema este intreaga lista de actiuni care te au in centrul atentiei tu pastrand limbajul, gesturile si mimica ca pe vremea imbobocirii, a apogeului. Problema este ca batranetea vine cu o anumita oboseala, crispare si profunzime pe care nu o mai poti vedea de pometi. Problema este ca goana dupa frumusete are un suier asurzitor. Problema este ca ea tradeaza slabiciune, prostie si lasitate. Problema este ca admiram neadmirabilul si ca adevarul altora de fapt e cam fake. Problema e ca ceea ce nu mai vedem la ei de atat minciuna, nici altii nu vor mai vedea la noi insine.

 Deci cand ne oprim in a mai urla dupa admiratie si dupa tinerete vesnica?

Cand va cauta bunul simt si buna simtire acasa.

Va doresc sa va ganditi ce fel de batran(a) vreti sa deveniti, asa cum v-ati gandit ce fel de om mare ati vrea sa ajungeti…necesita pregatire si un lung proces de gandire.

Si ce va da viata? Niste riduri, ceva burta, poate depresie, pe langa multe alte pilde si retete. Dar va da si timp… si milioane de exemple de ASA DA si ASA NU.

Just choose on time…

(Articol scris si apoi re-scris, ajustarile aduse imi reflecta ridurile).