CE I-AI SPUNE UNUI PRIETEN ?!?

M-am intrebat de multe ori unde este linia pe care o tragi atunci cand ai vrea sa spui niste lucruri pe care le vezi, auzi, intelegi, UNUI PRETENE/ PRIETENE, fara insa a fi biciuit apoi, pedepsit sau parasit. Si in ideea pura de a face totusi un bine- sa plasezi macar samanta gandului ca o schimbare ar fi frumos sa aibe loc la un moment dat.

As vrea sa folosesc cuvantul prieten pentru ambele sexe si sa consideram ca este valabil pentru orice incrucisare posibila.

I-ai spune ca nu a fost niciodata gazda si ca nu a avut usa deschisa? I-ai spune ca nu ai chef sa mergi la ei in vizita, pentru ca te simti prost? I-ai spune ca curatenia este importanta, dar spalarea paharului dupa fiecare sorbitura, descaltarea la intrare, socializarea cu alte rude de a caror prezenta nu stiai, spalarea mainilor cu spirt “pentru ca avem copil mic” sau interzicerea de a atinge clantele….sunt cateva din obiceiurile desuete? I-ai spune ca a fura dintr-o companie “pentru ca nu esti rasplatit” este o forma de justitie tribala, ca este penibil ca sa nu mai spunem ca oricum creaza un precedent de care nu mai scapam? I-ai spune ca a ti-o trage cu sefu’ este o practica de cand lumea si pamantul si ca nu a innobilat pe nimeni? I-ai spune ca se imbraca ca naiba? I-ai spune ca partenerul lui de viata il inseala?

I-ai spune unui prieten ca s-a ingrasat ca un porc? I-ai spune daca ti se pare ca are niste practice sexuale putin dubioase? Sau i-ai spune ca e libidinos? I-ai spune ca iubita lui este penibil de tanara pentru el? I-ai spune ca gelozia este cel mai sinistru sentiment folosit de catre oameni, dar care nu se trateaza niciodata? I-ai spune ca mama este o fiinta draga si importanta pentru individ, dar nu este amanta si nici surogat de nevasta? I-ai spune ca nu respecti oamenii care fac banii in baza unor fraude? I-ai spune ca nu suporti trufia celor care au facut bani folosind niste momente, timpuri si privilegii punctuale? I-ai spune ca zgarcenia i-a devenit proverbiala si ca ii altereaza complet ultima farama de farmec?

 Ca a devenit prea casnica, seaca si cicalitoare? I-ai spune ca-si doreste prea mult sa se marite si ca exagereaza cu demersurile? I-ai spune ca noul ei barbat dupa care cade in cap este un porc pe care il stii din liceu si care are acest portofoliu vomitiv? I- ai spune ca de cand s-a maritat s-a schimbat, in rau? I-ai spune daca noul job l-ar transforma intr-un corporatist plictisitor? I-ai spune cand isi ia functia prea in serios? I-ai spune ca oamenii care uita de prietenii lor, vor uita si de ei, si de familia lor si ca de fapt nu au pic de loialitate? I-ai spune ca la bine si la greu este reciproc valabil, continuu?! I-ai spune ca are o casnicie mizerabila? I-ai spune ca cine are dat, DA si cine nu are de dat, IA, pana se intoarce roata? I-ai spune ca reprosurile sunt precum picaturile de venin intr-o balta plina de amor? I-ai spune ca-si creste copiii oribil, cu metode supuse unui intreg batalion de frustrari?

I-ai spune ca copilul nu este extensia individului, ci un om nou? I-ai spune ca si-a bagat prea mult botox si deja arata ca si cum ar fi agatata intr-un cuier? I-ai spune ca pozele pe care si le pune pe facebook sunt penibile? I-ai spune ca se schimba dupa partener: gusturile muzicale, culinare, programul si viata? I-ai spune ca admiratia concentrata numai pe succesfull people nu este sanatoasa? Ca nu vede tot peisajul? I-ai spune ca nu toate metodele sunt acceptate numai pentru a ajunge la destinatie. I-ai spune ca oamenii care au folosit “trucuri” pentru a ajunge “sus” nu vor fi niciodata admirati? I-ai spune ca inmormantarile sunt parte din viata? I-ai spune ca traditiile pot fi hilare si petrecerile la tara pot avea farmecul lor, ca viata nu este numai pe ponton la Fratelli? I-ai spune cand este prost? I-ai spune ca ceilalti prieteni au o influenta nefasta asupra lui/ ei? I-ai spune ca este cel mai de rahat partener de calatorie? I-ai spune ca este cel mai naspa tata? I-ai spune ca imbogatirea este scurta si ametitoare? I-ai spune ca minciuna nu poate inlocui discretia? I-ai spune ca este prea slutty? I-ai spune ca e prea mitocan?

I-ai spune ca sfatul tau nu vine neaparat din experienta ta reusita? 

Mai aveti intrebari?hahahahaha…

 Cred ca sunt mii de intrebari si de probleme pe care ti le pune in viata si iti testeaza toate limitele si nuantele.

DAR, intotdeauna exista un dar.

In momentul in care se stabileste momentul adevarului, scena celor doi prieteni devine neincapatoare si rolurile lor curg si se schimba cu viteza ametitoare.

 Cel care a decis ca trebuie sa rupa vraja si sa spuna ce are de spus intra in pielea celui de acum, aici, el este “calaul”.

Aparent este o pozitie privilegiata. El este invatatorul cu bat, este un fost “egal” care si-a luat o scara si s-a urcat pe ea si de acolo te scutura de-ti sar fulgii. Are momente de mila si drag cand intre doua apostrafari te mai imbratiseaza, dupa care continua biciuirea cu scop. Este un ritual dur, ridicol, un amestec de emotii, lacrimi si multa rusine…

De ce am spus aparent? Pentru ca intodeauna cel “atacat” iti va sari la jugulara….o conversatie menita sa aduca un singur individ mai aproape de drumul lui ii va scoate de fapt pe amandoi in décor…si invatatorul va fi mult mai rau atacat, disecat si judetat. Cel atacat initial are motiv sa atace la randu-I, are motive sa se apere, are motive sa “scape”. El traieste asa pentru ca in fiecare zi isi gaseste o justificare. El este pregatit sa argumenteze fiecare cacat pe care il face, pentru ca il face, chiar cu placere, chiar cu consecinte grave asupra-i. “Atacatul” este intr-un moment de iubire de sine in care nu mai vede ca ceea ce iubeste la el nu mai este neaparat iubibil. Ce poate face el? Nu poate decat sa gaseasca o varianta sa scape, acuzand la randu-I conduita celuilalt. Ati auzit intrebarile acestea “Cine esti tu sa ma judeci pe mine? Cand ai facut tu…!?” si de aici se deschide cerul.

Ei bine, la intrebarea “ce i-ai spune unui prieten”, eu personal as raspunde “aproape tot”…Cred ca nu exista “neutralitate” intr-o prietenie, ca este ceva ce trebuie sa refuzam si ca toate intrebarile si raspunsurile trebuiesc pronuntate, intr-un fel sau altul, intr-un moment sau altul.

Da’, calculand cu grija momentul, timbrul vocii, spectatorii si cu conditia necesara si suficienta: sa poti suporta aceleasi intrebari si sa te strofoci sa dai raspunsuri.

Kundera spunea” Omul nu stie sa fie nemuritor. Si cand moare, nici macar mort nu stie sa fie”. Un prieten nu trebuie sa te lase sa mori, sa te transformi, sa te degradezi. Un prieten este un animal vigilent care asa cum isi uda florile si isi repara masina, asa isi ingijeste si prieteniile.

Dar daca credem ca a fi pus sub lupa nu este ceea ce iti doresti tu pe bune de la viata? A fi judecat, corectat, aratat cu degetul te face sa te simti prost si gresit? Daca iti recunosti toate fricile intr-o singura fraza si asa ceva nu este usor de infruntat? Daca nu suntem pregatiti niciodata sa aflam ce ne lipseste ca sa ne dam un contur mai lin? Daca traim cu senzatia ca asa ne este mai usor? De ce am vrea sa auzim toate astea de la prietenii nostri binevoitori?

“E mai bine sa nu te deosebesti de semeni. Prostii si uratii se bucura de toate pe lumea asta. Stau relaxati si casca gura la spectacol. Daca nu cunosc sensul victoriei, sunt scutiti cel putin de cunoasterea infrangerii. Traiesc asa cum ar trebui cu totii sa traim- neperturbati, indiferenti si fara nelinisti. Nu-I ruineaza pe altii, dar nici nu sunt ruinati de altii. “ Oscar Wilde.

Ei bine, jocul de-a prietenia este pentru oameni inteligenti. Emotional inteligenti.

Dar “ a influenta pe cineva inseamna sa-I dai propriul suflet. Cel influentat nu mai gandeste cu propriile ganduri si nici nu arde cu propriile pasiuni. Pentru el, virtutiile nu mai sunt reale. Pacatele, daca exista intr-adevar pacate, sunt imprumutate. El devine ecoul muzicii altcuiva, un actor care joaca un rol ce nu a fost scris pentru el…” Oscar Wilde.

 Ei bine, da, prietenia este pentru oameni inteligenti, pentru parteneri, pentru parteneri complementari, pentru oameni care vor sa fie o versiune mai buna a lor si stiu ca “impreuna” este “mai usor” decat singur. „A merge cu un prieten prin întuneric este mult mai bine decât a merge singur prin lumină.” Helen Keller. Este pentru cei care ii hranesc pe cei flamanzi si-I imbraca pe cersetori, dar la sfarsit propriile lor suflete nu raman flamande si goale. Prietenia este intre oameni buni si a fi bun inseamna a fi in armonie cu tine insuti.

Inainte sa-I pui o intrebare unui prieten, gandeste-te doar cat de pregatit esti tu, nu doar sa raspunzi la aceeasi intrebare, ci cat de pregatit esti sa fii/ ai un prieten, cat de adanc ai chef sa sa sapi si sa fii sapat si cat de dirty poate deveni. Daca raspunsul este NU POT, atunci “tacerea este de aur” si ce crezi, vei ramane un om frumos “pentru ca adevarata frumusete sfarseste acolo unde apare expresivitatea intelectuala”.

HahahahahaJ

NB: Sa fugiti de oamenii care nu au cel putin un prieten din copilarie, cel putin unul din adolescenta si cel putin unul dobandit la tinerete… F*** them!