Ne mutam in Madrid, in fata Teatrului National, unde lumea sta si astepta intreaga echipa de actori sa iasa pentru felicitari si cocktailul de dupa. Rand pe rand apar, zambind. Imbratisari, flori, rasete, o seara calda de mai, super atmosfera, lumini. Actrita principala, o femeie frumoasa la peste 50 de ani iese si ii sare de gat sotului, si se saruta lung, cu limba. Frumusei, chiar foc, inalti asa, cumva daca te uitai la ei, oriunde in lumea asta, ti-ai fi zis in sine “ ce cuplu frumos”. Eu, recunosc, am fost uluita. In primul rand ca nu am mai vazut demult o pereche care dpdv esthetic ca aibe contur. Apoi, nu-mi mai aduceam aminte de cand nu am vazut un cuplu sarutandu-se, chiar si la varsta de 20 de ani, in strada, in vazul tuturor, cu pofta. Pofteai de pofta lor, nu alta. 

 Apoi, am aflat despre cuplul in cauza, ca oamenii sunt impreuna de vreo 30 de ani…ea, una dintre cele mai importante actrite din Spania, el un pictor “obscur”. Trebuie sa zic ca nu m-a deranjat nimic din interactiunea lor toata noaptea aceea- era fireasca, putin grijulie, o tandrete combinata cu mandrie si bucurie, dar comuna, ceva frumos, ce sa mai.

Recunosc, am avut teoria conform careia daca vad prea mult lapte si miere la un cuplu, nu-I mai cred…incep insa usor, usor, sa accept ca oricat de mult pamant galben ar sta in sol, daca mai pui ingrasamant si niste kg de pamant negru, tot o magnolie iti creste si poate avea cativa m in sus, pe bune. Conteaza ce plantezi.

 Cel ce nu stie sa posteasca cu iubire, se ineaca cu paie. Si la sfarsit se salveaza doar cu Espumisan.