Pare demult, dar nu e chiar asa, insa la inceputurile acestui proiect Rogue, faceam in showroomul/ magazinul de pe Pandele Tarusanu niste seri pe care le numeam Rogue Arena….pentru noi, pentru ele, pentru toti ai nostri. Un fel de seri de vanzari cu fun si small talk.

Mi-am adus aminte de o seara, pe care o gandisem de ceva timp si pentru care ne organizasem cam toata lista de nevoi: apa, bezele, proseco, pahare, muzica, marfa, preturi, calca, cine face poze, ce punem pe Fb, etc. Pe atunc aveam inca si job, parca. Dar am omis ploaia.

 Stiam ca vremea proasta nu mobilizeaza pe nimeni…Stiam ca traficul este sinistru si mai ales ca noi nu ne aflam in Mall.

Am ignorant total toate semnele si ne-am ocupat de lista de taskuri cu religiozitate. Drept pentru care, eu si M (folosesc pseudonime) ne-am cam impartit sarcinile si am dat bice cu proiectul nostru ca si cum nu s-ar fi rupt norii. Naive, naïve.

Imi aduc aminte ca auzeam telefonul zbarnaind, oamenii sunau sa ceara scuze ca nu pot ajunge, sau ca vor intarzia iar eu ma aflam la o petrecere parasita iar M. conducea bolidul catre magazin cu disperare, ca sa aduca bautura. Eu stateam blocata pe un scaun, ea statea blocata cu orele prin niste intersectii. Pana cand ma suna sa-mi spuna ca e undeva, pe dreapta, ca a facut pana prostului.

Se afla in intersectie la Casa Poporului cu masina blocata si il asteapta pe nea Nelu', taximetristul, sa vina sa-i salveze masina cu o canistra de benzina. Resemnata- linistita deschide o sticla de proseco.

 30'min mai tarziu, nenea Nelu salvatoru' vine cu canistra, dar realizeaza, asa, tardiv, in ploaie, ca masina nu e pe benzina, ci pe motorina...sau invers/ irelevant!

Consemnez ca se desface a doua sticla de proseco in asteptarea celei de-a doua canistre iar la magazin se deschide ibricul cu apa fiarta pentru ceai.

Telefoanele curg, la mine, la ea si ploaia batea in geam, la mine la ea.

Muzica canta, era ceva bun, un cantec, un playlist senzual, placut. Intre timp mai soseau din invitati, dar spatiul era gol si masa inca goala … Nu stiu sa va descriu atmosfera, tristetea, mirosul acelor ore.

Domnul care punea muzica s-a asigurat ca nu-l vom uita niciodata si pe langa poza asta frumoasa si aceea muzica buna, ne-a fraudat de niste bani si a disparut si dus a fost … Un baiat frumusel, urban, cu basca, casti de iphone, muschi, idei de advertising si un smart two verde praz…

Si ploaia batea in geam, si la mine si la ea.

Dupa alte 30 min, a doua canistra norocoasa dezleaga masina si ii da drumul in traffic catre magazin.

Stii cum e cand stai si astepti si e rece si liniste si nimic nu merge?! Iti auzi toate gandurile, timpul se scurge ostentativ de incet si parca nu exista trecut, maine sau acum. Esti blocat intr-o bula din care nu poti iesi si in care nu poti face nimic…Ei bine, cam asa au fost inceputurile acestei afaceri…Cand nu mergea, apai nu mergea nimic.

Imi aduc aminte ca aveam un sistem de incalzire la showroom, cu thermostat. Dragul de el, pain in the ass. Nu intelegeam prea bine cum functiona, drept pentru care aveam zile in care negasind thermostatul, reuseam sa functionam doar in 2 viteze: fie frig de nerezolvat sau cald, de tricou, in mijlocul nametilor…

 A stat ploaia si au inceput sa soseasca pe rand. Printre primii a fost un oaspete generos care a adus o sticla de Chivas de 18 ani. A fost singurul barbat care a suportat zambind atatea femei zgribulite care stimulate de ceai si whiskey au inceput sa dezbata toata lista de mondenitati, alegeri, operatii, vise si nevisate, o seara intreaga. Merci A.! A Standing man! A sosit si masina cu proseco…M. si ea zambind. Au inceput glume cu La Toya Jackson si Chuck Norris…va imaginati.

 Tot gandul asta scris in graba si cu toate amintirile pe care le rascoleste imi da fiori si ma scutura si imi aduce aminte de toata lista de tampenii, intamplari si rasete in hohote pe care le- am trait. Zambesc idiot, caci asta e doar o bezea … si pare ca a trecut o vesnicie plina de bezeleJ

 Poate d’aia se si numeste Rogue…”operating outside normal or desirable controls”, incluzand si propriul meu sistem de control…

The Rogues